Публикации

13.07.2017

Карты, деньги, два ствола

http://forum.vashdom.ru Андрей Медведев Победу на будущих президентских выборах в Кыргызстане определят деньги, внешний фактор и административный ресурс. Такой вывод позволяет сделать опрос экспертов, непосредственно вовлеченных в выборный процесс. Причем именно в такой последовательности, по мере убывания степени влияния перечисленных «составляющих


Актуально

30.06.2017

Столкновение интересов Ирана, России, Саудовской Аравии и ОАЭ в Йемене

http://inosmi.ru Йеменский кризис Спустя более 800 дней операции «Буря решимости», которую возглавляет Королевство Саудовская Аравия (КСА), для возвращения президента Хади, Эр-Рияд не может решить йеменский кризис ни политическим, ни военным путём из-за столкновения интересов некоторых членов коалиции в этой кампании

Обзор СМИ по конференции «Присоединение Бессарабии к России в свете многовекового молдавско-российско-украинского сотрудничества».

05.04.2012
Рубрики:

Страницы: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

alcătuiau respectiv peste 15% şi 17%… Reducerea producţiei industriale era urmată de o deurbanizare a regiunii… Foarte reuşită este caracteristica oraşelor ba­sarabene, oferită de economistul român din acea vreme F. Manoliu: …«Oraşele acestea prezintă o înfăţişare precară din punct de vedere economic, ele lâncezesc, iar viaţa oră­şenească propriu-zisă slăbeşte şi degenerează»”.

„Unirea cu România şi drept rezultat închiderea graniţei cu Rusia Sovietică a pro­dus în primii ani o dezorientare generală în privinţa valorificării fructelor, explică dlui P. Bogatu domnii Gh. Palade şi I. Agrigoroaiei. Din lipsa pieţelor de desfacere au avut de sufe­rit nu numai producătorii, ci şi plantaţiile de livezi care nemaiaducând veniturile de altădată, au fost lăsate în părăsire…

Politica de neglijare a industriei basarabene a devenit şi mai pronunţată după anul 1932, când s-a pus în aplicare regimul contingentării importului şi a controlului vamal. Drept urmare, industriaşii din Basarabia au pierdut contactul direct cu pieţele străine, de unde se aprovizionau cu materie primă. Aşa, de exemplu, a fost şi cazul în industria textilă, când proprietarii întreprinderilor din Basarabia au fost impuşi să achiziţioneze firele de lână nu direct de la producător, ci de la întreprinzătorii intermediari din celelalte centre ale ţării. În rezultat, unele fabric i de pânză au trebuit ori să se mute la Bucureşti, ori au fost nevoite să-şi înceteze activitatea de producţie.

De asemenea, o situaţie grea în urma politicii economice a Guvernului Român s-a creat pentru fabricile producătoare de ulei. Întreprinderile similare din Vechiul Regat, pentru a uşura asigurarea cu sămânţă de floarea soarelui, au obţinut de la guvern un tarif preferenţial… Drept urmare, fabricile din Bucureşti aprovizionate cu materie primă din Basarabia reuşeau să concureze cu fabricile locale deoarece acestea plăteau transportul pe căile ferate mult mai scump…

Alte obstacole în dezvoltarea industriei rezultau din însăşi politica economică a guvernului român, din atitudinea faţă de Basarabia prin care se considera… o regiune eminamente agrară, neglijîdu-se chiar şi ramurile prelucrătoare de materie primă… Costul producţiei creştea din cauza taxelor exagerat de mari pentru transportul de materie primă şi pentru transportul mărfurilor… De asemenea, o cauză a înapoierii industriei în Basarabia era lipsa de capital pentru investiţii noi, pentru reconstrucţii şi pentru procurarea la timp a materiilor prime”.

„Dacă în 1925 industria Basarabiei constituia 6,6% din industria României, în 1937 – numai 1,7%”, este convins Anton Morari. Dar poate dl Bogatu va prezin p style=»text-align: justify;»ta alte date şi va indica care fabrici şi uzine s-au construit în Basarabia între 1918 şi 1932 în urma cărui fapt în mintea d-lui s-a „triplat producţia industrială”?

Dar să continuăm likbezul pentru absolvenţii partiinaia şkola de la „Jurnal de Chișinău” şi „Vocea Basarabiei”: „Evoluţia gospodăriilor ţărăneşti din Basarabia în deceniile 3-4 ale sec. XX s-a sol­dat cu ruinarea şi deplasarea spre extreme a majorităţii lor…, afirmă I. Ţurcanu. De obicei, 9 din 10 gospo­dării erau sărace, constituind o masă numeroasă de proletari cu parcele de pământ… Între 71-93% din toate cheltuielile acestor gospodării se făceau pentru hrană, care consta în cea mai mare parte din mămăligă… Minimul real de subzistenţă a familiilor ţărăneşti cu până la 10 ha era de 14-16 ori mai mic faţă de cel normal…

Ca urmare, şi mortalitatea era excesivă… Deosebit de urcat era nivelul mortalităţii copiilor; o cincime din nou-născuţi nu depăşeau vârsta de un an, iar pe alocuri chiar cei de până la doi ani mureau în proporţie de 44,4 la sută”. Aceasta era „epoca de aur” a là Bogatu.

Dar bine că anume un asemenea „nivel” posedă propagandiştii românismului. Ori că alţii nu sunt, ori că nici nu pot exista în natură româno-unionişti de alt tip decât vîpusknici analfabeţi ai şcolilor partşkolilor sovietice.

— Ion Catîrău ,Asociaţia istoricilor şi politologilor „Pro-Moldova”

06.02.2012 / 17:28

http://ava.md/politics/014503-medit-ri-asupra-unor-aiureli-ale-unui-absolvent-al-colii-comuniste-de-partid.html

«Punct de vedere»

«Молдова суверана»

12.03.12

Care „valori” le insuflă dl D. Dragnev elevilor?

Vom analiza „Istoria medievală a românilor. Manual pentru clasa a VI-a. Chişinău, 2001”, autor Dragnev Demir, odinioară promotar al moldovenismului de tip sovietic. Deja în introducere (p. 130-131) autorul menţionează că în manual va fi vorba doar de istoria „neamului românesc”. Dar cum rămîne cu „alogenii”? Au şi ei dreptul la istorie pe „pămîntul românesc”?

La p. 133 citim: „La începutul evului mediu, în secolele VI-VII, pe teritoriul cuprins între Tisa, malurile Nistrului şi Marea Neagră, precum şi în partea de nord a Peninsulei Balcanice se afirmă o comunitate a romanicilor răsăriteni”. Ce-i acesta? Copiilor li se insuflă pretenţii teritoriale româneşti faţă de vecini?
La p. 139 elevii pot citi că „în Transilvania au fost colonizaţi secui şi saşi, cărora li s-au acordat multe privilegii…, iar românii au fost înlăturaţi de la viaţa politică”. Oare aceasta nu trezeşte ură şi fobie în sufletele copiilor? Şi cum vor contacta ei cu urmaşii acelor „colonizatori”? Este o problemă de limbaj doar sau de concept?
Cel de-al doilea manual – „Istoria românilor. Epoca modernă. Partea I. Manual pentru clasa a VII-a. Chişinău, 2002”, autor al căruia aste de asemenea Dragnev D., deja practic din introducere (p. 107) le comunică elevilor că „cultura şi civilizaţia… prezintă un bun comun al întregului neam românesc”. Dar cum rămâne cu „alte neamuri” conlocuitoare? Ori acestea nu au avut cultură şi civilizaţie? N-au contribuit deloc? Au fost aculturali în timp ce neamul românesc producea doar cultură? Ce-i aceasta dacă nu o formă mascată de xenofobie?
Chiar dacă e vorba de religie şi în acest caz are loc aceiaşi poveste: la p. 134 putem citi că una din sarcinile principale în acea perioadă era „apărarea ortodoxiei, care cimenta unitatea neamului românesc”. Bine, domnilor savanţi, poate şi Hristos era român?
Nu rareori de pe paginile manualului elevilor le este insuflată ura faţă de alte ţări şi popoare. Astfel la p. 140 citim: „Rusia căuta să-şi camufleze intenţiile agresive, declarîndu-se apărătoare a creştinilor aserviţi de musulmani”. Formula folosită de autori este jignitoare pentru ruşi şi aduce a rusofobie. La p. 143 elevilor li se insuflă ideea despre caracterul antiromânesc al „colonizării teritoriilor ocupate” dintre Bug şi Nistru. În afară de fobie antirusească astfel de „informaţie” nu poate trezi nimic.
La p. 169 aflăm că autorităţile ţariste sprijineau „procesul de deznaţionalizare a regiunii… Deşi ţăranii din nordul şi centrul Basarabiei aveau puţin pămînt, autorităţile ţariste au preferat să colonizeze ţinuturile sudice cu populaţie adusă de peste hotare şi din alte gubernii ale Rusiei – ruşi, ucraineni, bulgari, găgăuzi, greci, germani, polonezi etc. Lor li s-a acordat statut juridic special… Între 1837 şi 1856 în Basarabia se stabileau anual peste 21000 de imigranţi. Aceeaşi politică de colonizare era promovată de guvernul ţarist şi în teritoriile din stînga Nistrului. Pentru a transforma aceste pămînturi în teritorii «ruseşti», autocraţia ţaristă stimula pe toate căile strămutarea masivă a populaţiei ucrainene şi ruse. Astfel, numai în decursul perioadei 1836-1857 în judeţul Tiraspol s-au stabilit 19000 de oameni, în majoritate ucraineni. Au fost înfiinţate, de asemenea, colonii germane, o colonie bulgărească – Parcani etc.”. Ce poate trezi la elevi această „informaţie obiectivă şi ştiinţifică” în afară de ură şi xenofobie faţă de toţi aceşti „alogeni

Страницы: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42