Публикации

13.07.2017

Карты, деньги, два ствола

http://forum.vashdom.ru Андрей Медведев Победу на будущих президентских выборах в Кыргызстане определят деньги, внешний фактор и административный ресурс. Такой вывод позволяет сделать опрос экспертов, непосредственно вовлеченных в выборный процесс. Причем именно в такой последовательности, по мере убывания степени влияния перечисленных «составляющих


Актуально

30.06.2017

Столкновение интересов Ирана, России, Саудовской Аравии и ОАЭ в Йемене

http://inosmi.ru Йеменский кризис Спустя более 800 дней операции «Буря решимости», которую возглавляет Королевство Саудовская Аравия (КСА), для возвращения президента Хади, Эр-Рияд не может решить йеменский кризис ни политическим, ни военным путём из-за столкновения интересов некоторых членов коалиции в этой кампании

Обзор СМИ по конференции «Присоединение Бессарабии к России в свете многовекового молдавско-российско-украинского сотрудничества».

05.04.2012
Рубрики:

Страницы: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

„Mai grozavă decât năvălirea tătarilor sau invazia lăcustelor, a venit ziua de alegeri; de alegeri cum sunt înţelese şi practicate de români, de administraţia română, de armata română, de magis­traţii români. A fost o urgie absurdă şi barbară, dezlănţuită de sus în jos peste o popu­laţie paşnică şi liniştită… S-au arestat delegaţii şi candidaţii, s-au furat urnele şi cărţile de alegători, s-au bătut, mai ales s-au schingiuit şi snopit sub lovituri de ciomege sute de mii de alegători. Îngrozită, populaţia se ascundea în pădure… Sub ochii mei se pet­receau scene de barbarie, de vulgaritate, de laşitate abjectă… Nici o conştiinţă nu s-a revoltat, nici un om de onoare nu s-a împotrivit. Simţeam, în faţa acestei laşităţi gene­rale sentimentul de ruşine care m-a cotropit când, după asfaltul şoselelor europene, ajunsesem în gropile şi şanţurile şoselelor noastre naţionale… Câte gropi, câte şanţuri prăfuite şi înglodate mai are şi biata noastră conştiinţă naţională. Câte moravuri din alte vremi, ce educaţie neisprăvită, ce lipsă desăvârşită de simţ al dreptăţii şi al demni­tăţii individuale”.

Este semnificativ că N. Iorga, prim-ministru, când se petreceau scenele descrise de Gafencu, a răspuns la telegrama de protest a acestuia: „nu pot da de la o zi la alta mo­ravuri bune”. „Recunoştea şi marele istoric, înrobit politicii, că astfel de procedee se înrădăcinaseră adânc în viaţa politică românească”, menţionează academicianul Fl. Constantiniu.

Iar afirmaţiile lui Bogatu & K0, că oligarhia semifeudală română coruptă pâ­nă în măduva oaselor şi incompetentă, condusă de-un rege alogen semiautoritar, „elită” care exploata crunt propriul popor lipsit de orice drepturi, conservând înapoierea lui, putea să asigure şi libertatea de exprimare a voinţei poporului moldovenesc, sunt pur şi simplu ridicole. În această privinţă este deosebit de semnificativă opinia lui Octavian Goga, politician care nicicum nu poate fi bănuit de antiromânism, despre clasa politică românească: „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de ca­pacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii cari s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţi contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşată de meningită morală. Ţara… cu conducători simpli hoţi la drumul mare, trebuia să ajungă la marginea prăpăstiei”.

Impresionante, în contextul „societăţii deschise” al lui Bogatu sunt concluziile din raportul subcomisiei parlamentare asupra cercetărilor făcute în nordul Basarabiei: „În judeţul Bălţi bătăile au luat o proporţie aşa de mare, încât par că au ajuns un întreg sistem de administrare. Bat militarii, bat jan­darmii, bat perceptorii… Pentru a ilustra unde s-a ajuns cu bătăile este destul să amin­tim că în comuna Mărăndeni… n-a rămas aproape nici un sătean nebătut… Închisorile medievale… din nenorocire şi spre ruşinea noastră naţională au reînviat din nou şi de astă dată puse în slujba jandarmilor noştri în Basarabia şi a agenţilor de siguranţă… O serie de indivizi deţinuţi… jandarmii şi agenţii de siguranţă i-au chinuit în timpul inte­rogatoriului… cu fierul înfierbântat în foc, precum şi cu ouă fierbinţi ce li se aplicau subţiori… Unuia i-au fost tăiate palmele cu cuţitul, iar peste răni i-a fost pusă sare… Cri­ma aceasta până astăzi a rămas nepedepsită”. Poate măcar cei de la radio „Vocea Basarabiei” le vor „face dreptate” bieţilor basarabeni?

În acest sens, practic, pe parcursul întregii perioade de guvernare românească în ţinut, cu excep­ţia unui răstimp de 5 luni, a fost menţinută starea de asediu. Iar între 1918 şi 1924. conform datelor oficiale româneşti, au fost împuşcaţi fără judecată peste 32 mii de oameni. Chiar şi peşedintele faimoasei „comisii Ghimpu” Gheorghe Cojocaru recunoaşte „regimul de teroare, instaurat de autorităţile române”, „dis­poziţiile antiromâne ale maselor”, „mişcarea populară de eli­berare de sub exploatarea burghezo-moşierească română”. Dl Bogatu este oare mai român decât Ghimpu?

Cel mai profund însă (şi atare lucru ar fi bine să-l cunoască şi cei de la „Jurnal de Chișinău”) a reflectat realitatea situaţiei Basarabiei din cadrul Regatului România pământeanul nostru, unul din adepţii şi chiar protagoniştii „unirii”, C. Stere: „În Basarabia au avut loc mai multe acte de jaf cu mâna armată, asasinate şi alte crime săvârşite de diferiţi reprezentanţi ai autorităţilor… Trei milioane de suflete tră­iesc în afară de legi…

Orice basarabean poate fi oricând arestat de orice agent al forţei publice, menţinut în închisoare după plac… Un om poate fi condamnat şi exe­cutat cu procedura cea mai sumară de către «tribunale» improvizate, necunoscute de nici un text de lege, în condiţii pe care popoarele civilizate nici pentru timpul de război nu le-ar putea tolera.

…În Basarabia viaţa, onoarea şi averea cetăţenilor sunt la discreţia celui dintâi ajutor de subprefect, jandarm rural sau chiar a oricărui caporal-şef de echipă?… Toate «anchetele» şi «sancţiunile» nu pot da nici un rezultat şi n-au nici o însemnătate, câtă vreme rămâne în picioare oroarea sistemului însuşi pe care nici negrii din coloniile africane nu-l pot invidia… Dar unde ar putea fugi negrii din Basarabia de urgia unei administraţii, care zice că i-a mântuit de jugul rusesc [atât de insuportabil până în present pentru domnii P. Bogatu & M. Ghimpu – I.C.]?

Mulţi ne vor spune că regimul excepţional din Basarabia e necesar pentru a stârpi «некоторых учебников «Истории румын» и научных работ, рекомендуемых учащимся и студентам.banditismul» şi «bolşevismul». E o concepţie naivă… Niciodată nu se poate stârpi banditismul, dacă administraţia nu se bucură de simpatia şi sprijinul populaţiei. Dar populaţia din Basarabia din toate straturile sociale vede un duşman în orice reprezen­tant al autorităţii. Şi cine, omeneşte, ar avea dreptul să-i aducă vreo învinuire pentru aceasta? Mai mult, actele de banditism şi «bolşevism» chiar când nu sunt de-a dreptul inventate, pentru a justifica menţinerea regimului excepţional, sunt de cele mai multe ori un produs al acestui regim. Un om torturat, jefuit, a cărui cinste familiară a fost grozav atinsă, în neputinţa de a găsi nicăieri dreptate, în urma unui act de disperare adesea nu mai are altă ieşire decât calea tradiţională a haiduciei, calea pădurii…

Ce orbire ne-a adus la infernul de astăzi din Basarabia? Cine avea interesul să semene în suflete deznădejdea şi ura împotriva regimului românesc? Şi unde ne va duce acest sistem de cârmuire?”.

Importante în acest sens sunt şi mărturiile lui A. Marghiloman, care, din martie şi până în noiembrie 1918, a fost şeful guvernului României regale. În Basarabia, scria el, trupele române „se poartă ca într-o ţară cucerită”. El mărturiseşte că rechiziţiile se făcuseră în asemenea proporţii, încât „agricultorilor nu numai că nu le rămân cereale pentru sămânţă, ci ei n-au deloc pâine, luându-li-se şi cea din urmă rezervă”. Dar bănuiesc că pentru P. Bogatu nu numai C. Stere, dar şi A. Marghiloman sunt nişte bolşevici şi „agenţi ai lui Putin”.

Referitor la „dezvoltarea” economică a ţinutului ar fi bine ca Dumnealui să facă cunoştinţă şi cu alte lucruri în afară de visurile proprii. Astfel istoricul Ion Ţurcanu menţionează că „la începutul sec. XX România era, din punct de vedere economic, una din cele mai slab dezvoltate ţări din Europa” şi, „punând piedici în calea dezvoltării industriei basarabene, statul român impunea, în schimb, populaţiei din ţinut consumul de produse industriale din Vechiul Regat”.

„La sfârşitul anilor ’30, continuă dl I. Ţurcanu, industria basarabeană, fără să fi înregistrat sporuri cât de cât însemnate, era în următorul raport faţă de cea a României: 1,6% din investiţii, 1,8% din forţa motrice, 1,7% din valoarea combustibilului întrebuinţat, în timp ce teritoriul şi populaţia

Страницы: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42