Публикации

13.07.2017

Карты, деньги, два ствола

http://forum.vashdom.ru Андрей Медведев Победу на будущих президентских выборах в Кыргызстане определят деньги, внешний фактор и административный ресурс. Такой вывод позволяет сделать опрос экспертов, непосредственно вовлеченных в выборный процесс. Причем именно в такой последовательности, по мере убывания степени влияния перечисленных «составляющих


Актуально

30.06.2017

Столкновение интересов Ирана, России, Саудовской Аравии и ОАЭ в Йемене

http://inosmi.ru Йеменский кризис Спустя более 800 дней операции «Буря решимости», которую возглавляет Королевство Саудовская Аравия (КСА), для возвращения президента Хади, Эр-Рияд не может решить йеменский кризис ни политическим, ни военным путём из-за столкновения интересов некоторых членов коалиции в этой кампании

Обзор СМИ по конференции «Присоединение Бессарабии к России в свете многовекового молдавско-российско-украинского сотрудничества».

05.04.2012
Рубрики:

Страницы: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

datorită Istoriei românilor, în republica noastră în rîndurile tinerei generaţii a crescut o categorie de apatrizi gata să lichideze statalitatea moldovenească, realizînd „unirea cu România Mare”. La timpul respectiv acest lucru a fost constatat şi de experţii Consiliului Europei.

În al patrulea rînd, Istoria românilor educă tînăra generaţie în spirit naţionalist, iar poporul român pe paginile actualelor manuale de istorie a românilor este prezentat drept înconjurat de duşmani care numai şi caută sa-l lipsească de libertate. Acest moment a fost menţionat şi de specialiştii de la EOROCLIO: „Noi trebuie să considerăm că românii au fost victimele istoriei, ai altor comunităţi etnice. „Din acest argument reiese că istoria altor minorităţi etnice nu are destulă importanţă pentru a fi inclusă în cursul şcolar de istorie” (Recomandările Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Chişinău, 2002, p. 12). „Actualele metode în predarea-învăţarea Istoriei Românilor… reflectă o atitudine naţionalistă, nerespectînd, astfel, istoriile tuturor etniilor şi grupurilor religioase din Moldova. Aceste metode vor continua să cauzeze probleme, întrucît ele împiedică înţelegerea şi toleranţa”(Ibid., p. 28).

Practic în toate manualele menţionate se comit multe falsuri: despre superioritatea culturală a românilor şi strămoşilor lor asupra popoarelor vecine, despre „constituirea poporului român în secolele VII-VIII; despre aşa zisa „unire benevolă a Basarabiei cu Patria-mumă România” în 1918; despre înflorirea ţinutului nostru în anii ocupaţiei româneşti, despre „misiunea eliberatoare a armatei române şi celei germane în 1941”, despre dorinţa „românilor de pretutindeni” de a se uni cât mai grabnic cu „patria-mumă” etc. Iar unele personalităţi care din punct de vedere al valorilor general-umane pot fi calificate doar ca criminale (I. Antonescu), sunt tratate ca „eroi ai poporului” şi „martiri ai neamului”.

Evenimentele istorice pe paginile acestor manuale sunt interpretate tendenţios, neobiectiv şi sunt foarte mitizante şi mitizate. Autorii acestor manuale „uită” despre faptul că Consiliul Europei ne recomandă că „istoria în şcoală trebuie să se debaraseze de mituri şi ideologie. Ea trebuie să se bazeze pe fapte reale, să tindă spre obiectivitate şi să nu creeze eroi înzestraţi cu puteri supranaturale” (Ibid., p. 15). Actualele manuale de istorie a românilor le cultivă elevilor dispoziţii agresiv-naţionaliste şi xenofobe. „Elevii moldoveni… conştientizînd un astfel de material propus, părăsesc şcoala cu o imagine neobiectivă a trecutului naţiunii lor. Ei promovează această reprezentare a trecutului în viitorul lor şi, inevitabil, o transmit următoarelor generaţii. În aşa mod miturile istorice, neobiective şi incorecte, au o viaţă lungă” (Ibid., p. 7-8). Copiilor li se insuflă ideea că ei sunt români, Basarabia (nici nu se pomeneşte numele de Moldova) este străvechi pământ românesc, iar Republica Moldova e o eroare a istoriei care în curînd va fi reparată prin unirea ei la România. Actualmente în RM „disciplina Istorie în şcoală nu are ca scop consolidarea statului Moldova, ci a celui român” (Ibid., p. 15).

Este cazul de făcut o analiză a unor manuale de istorie a românilor şi a unor lucrări ştiinţifice” recomandate elevilor şi studenţilor.

Grigore Vatav,
profesor de istorie

http://www.moldova-suverana.md/societate/stiinta/6526-dreptul-la-opinie-.html

Pentru ce primesc decoraţii de stat lichidatorii Statului Moldovenesc?

(За что получают государственные награды ликвидаторы Молдавского Государства?)

Luni, 05 Martie 2012 19:43

Nu o singură dată în articolele mele precedente deja am menţionat că sub masca „luptei cu comunismul” şi unirea cu „patria-mumă” unii foşti comunişti ortodocşi şi patrioţi sovietici, deveniţi peste noapte „anticomunişti” şi „patrioţi români”, încearcă să lichideze Statul Moldovenesc, atacînd totodată Rusia de pe poziţii xenofobe. Dar asta a mai fost odinioară, la începutul anilor ’90…

Şi iată, avem o nouă încercare, din 29 februarie 2012, de a mai forma un nou Consiliu al Unirii… A cîta oară?!

Dar cine sînt „unificatorii”? Unul dintre ei este „profesorul” Moşanu, care ne „ţinea” lecţii despre „adevărurile comuniste” (susţinute de el la Moscova în două teze, una de doctor şi alta de doctor habilitat), urmărind cu degetul textul ca să nu piardă rîndul? Oare nu acest tip ne spunea (scuze, citea buchie cu buchie de pe foile îngălbenite de ani, transpirînd de emoţie şi de efortul depus în timpul citirii) ani la rînd despre „România fascistă”, „regimul fascist al lui Antonescu”,regimul fascist din România”, „statul fascist”, „regimul militaro-fascist al lui Antonescu”, „clica fascistă a lui Antonescu”, „căpetenia fascistă” etc., etc.

Oare nu el, cu spumă comunistă la gură (cînd se emoţiona de entuziasm patriotic ne mai stropea şi cu salivă), ne spunea despre „participarea regimului Antonescu la agresiunea împotriva Uniunii Sovietice”, „politica de ocupaţie a dictaturii Antonescu în teritoriile sovietice vremelnic ocupate”, oare nu el acuza vehement „falsificările şi schimonosirile abuzive ale istoricilor burghezi, ideologi ai imperialismului”, „care încearcă să reabiliteze politica externă ale guvernanţilor români de odinioară, să îndreptăţească participarea României fasciste la războiul contra URSS prin trimiterile la „pericolul rusesc”, cu necesitatea apărării „intereselor naţionale””?!

Îmi aduc aminte cum tovarăşul Moşanu, fiind profound indignat de faptul că „guvernanţii acestei ţări încercau să «românizeze» şi să colonizeze teritoriile sovietice dintre Prut şi Bug prin metode de violenţă şi teroare, pe calea nimicirii şi deportării a unei părţi a populaţiei locale şi transformarea restului locuitorilor în forţă de muncă ieftină pentru exploatatori”, protesta împotriva „acestei politici de lichidare completă a modului socialist de gospodărire şi a proprietăţii obşteşti asupra uneltelor şi mijloacelor de producţie”.

De fapt altfel nici nu putea fi, căci domnul Moşanu era participant din partea Moldovei la tot felul de congrese internaţionale ale istoricilor, bucurîndu-se de ovaţii din partea delegaţiei sovietice pentru critica necruţătoare a „falsificatorilor burghezi”, în special a celor români, ai istoriei mişcării marxiste în România. Fiind colaborator ştiinţific al Institutului de istorie, şef catedră „Istorie universală modernă şi contemporană” şi decan al facultăţii de istorie a USM, membru al comitetului PCUS al USM (responsabil de ideologie), membru al Comitetului central al PCM, delegat la Congresul al XXVIII-lea al PCUS, tovarăşul Moşanu era un fiu credincios al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi mare patriot sovietic. Iar faptul că astăzi şi-a schimbat mult iubita Patrie cu alta, nu mai puţin „iubită”, nu înseamnă nimic…

Din amintirile mele din studenţie reapare şi aprecierea evenimentelor din 1940, în care profesorul Moşanu combătea „afirmaţiile… precum că trecerea României regale de partea Germaniei fasciste a fost o urmare a notei sovietice de la 26 iunie 1940”, numindu-le „lipsite de orice temei”. Îmi aduc aminte cum tov. Moşanu ne spunea nouă, studenţilor, precum că „în nota dată Guvernul sovietic a cerut reglementarea paşnică imediată a problemei Basarabiei şi Bucovinei de Nord, acaparate de către România burghezo-moşierească în 1918”. Să vedeţi, în anii ’70 – ‘80 despre toate acestea profesorul Moşanu „ştia” foarte bine! Oare astăzi „a uitat”?!

Страницы: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42